Azi,
o lacrimă
de-o
stea
mi-a șoptit
pe înserate,
fără
nici
un
ocoliș,
cum
c-ar vrea
să îndrăznească
să
se scurgă
în
ochii
tăi.
Eu,
uitându-mă
la
ea,
clar
cristal
și
nemânjit,
n-am putut
să n-o admir
să
mă îndrăgostesc
de ea.
Oare
te-am
trădat
pe tine,
mult
iubita
mea
Pic - Pic?
Tu
ai fost
cea
dintre care
zămislit
m-a tot
iubit.
Iar acum,
spre
dovedire,
dintre
toate
stelele,
am
ales
pe
cea
dintâi
să-mi
petreacă
zilele.
Vinovat
mă
simt
în
pielea-mi,
în
zadar
o-ntorc
pe dos,
că
de-ar fi
să-mi fi fost
mie
oarecum
și de folos.
Tot
așa
curgea
și
steaua
în
șuvoi
de
lacrimi
mile,
după
ce-i dădusem
voie
să-mi
inunde
ochii
verzi.